Mai veche de 120 de ani, Gara din Alexandria este o fărâmă de istorie, în cel mai concret sens al expresiei. Unul dintre motive e acela că edificiul este singura clădire din oraș care nu și-a schimbat niciodată înfățișarea. O vagă dorință de reabilitare a existat, dar ea a trecut în uitare, iar oamenii s-au obișnuit cu gândul că atât se poate în Teleorman. Și astfel, gara din Alexandria rămâne cam singura mărturie imuabilă a unui trecut în care parcă lucrurile se mai schimbau. În bine…
Gara a fost construită la 61 de ani după înființarea Alexandriei, pentru a face legătura, din punct de vedere economic și comercial, cu cel mai sudic oraș al țării: Zimnicea. Pentru a fi construită s-au făcut mari sacrificii, constând în exproprieri și modificări ale arhitecturii urbane. Inaugurarea edificiului a avut loc în anul 1895, din acel moment devenind punctul de reper al unei străzi care și în zilele noastre este cunoscută drept Strada Gării. Peste clădire au trecut mulți ani și două războaie, gara fiind martorul tăcut al unei istorii deloc liniștite. Așa că Ministerul Culturii a decis să o includă în lista monumentelor istorice, în intenția de a conserva fărâma de trecut pe care ea o reprezintă pentru Alexandria.
În 2011, gara din Alexandria a fost inclusă într-un program de reabilitare cu fonduri externe, care, din păcate, nu s-a mai concretizat. Acum, monumentul istoric arată deplorabil. Cel puțin pe interior. Trenurile sosesc rar, angajații sunt puțini și au program scurt, iar băncile din plastic par a fi singura dovadă că acolo s-a mai făcut câte ceva. Dar pereții vechi, sobele din teracotă și cărămida adusă din Italia spun o poveste despre o gară pierdută într-un alt timp. Un timp care pare că nu mai are nevoie de ea…
