Teleormanul nu este reprezentat în lume doar de analfabeți, ci și de multipli campioni mondiali, chiar dacă această ascociere nu este tocmai potrivită. Attila Szabo (59 ani) duce numele județului și al țării la multe competiții mondiale de lupte libere și greco romane și se întoarce întotdeauna triumfător acasă. De data aceasta, la Campionatul de lupte libere din Macedonia, Attila Szabo a obținut medalia de bronz. Soția sa, Cristina Szabo, care l-a însoțit la luptă, alături de cei doi copii, a povestit imediat după concurs prin ce dificultăți a trecut Attila și cât de greu s-a lăsat cucerită cea de-a treia poziție pe podium. Aceasta a făcut referiri la tristețea din privirea soțului său, obișnuit cu medalia cea mai strălucitoare. La această competiție, însă, campionul nostru a avut de înfruntat o durere de rinichi, lovituri, capul spart și alte repercusiuni. Totuși, cu o determinare debordantă, fostul sportiv de performanță a performat și de această dată, la categoria destinată veteranilor, și a câștigat.
Povestea lui Attila Szabo este una impresionantă
A început să facă sport la 16 ani și, doar în șase luni, a devenit campion. A fost numărul 1 timp de 12 ani, dar, din cauza numelui, pe vremea lui Ceaușescu, nu a putut participa la competiții internaționale, așa că a decis să plece, pentru o perioadă, din țară. După ce a revenit, a găsit în Teleorman teren propice pentru afacerile sale în agricultură și s-a stabilit aici, în comuna Smârdioasa. În paralel, a continuat să se antreneze singur, acasă, astfel încât, în 2013, a fost convins de un prieten să participe la Campionatul Mondial de lupte pentru veterani și, în șase ani, numărul medaliilor câștigate de Attila a ajuns la 11: 2013 – Sarajevo – argint și bronz, 2014 – Belgrad – 2 medalii de bronz, 2015 – Atena – 2 medalii de aur (2015 este anul în care a devenit dublu campion mondial), 2016 – aur în Finlanda, la Seinajoki, și bronz în Polonia, la Walbrzych, 2017 – Plovdiv – Bulgaria aur și argint, 2018 – Skopje – Macedonia bronz.
Attila Szabo a declarat într-un interviu că a avut o copilărie foarte grea, povestea sa de viață fiind una impresionantă, iar povețele sale pline cu învățăminte. ”Copilăria a fost grea. Am fost un copil foarte sărac. Sărac ieșit din comun. Sărăcia ori te prostește, ori îți bagă mințile în cap. Depinde ce alegi. Au fost momente în care nu aveam ce mânca, nu aveam în ce mă îmbăca. Exista și atunci un orășel al copiilor și mă uitam cu râvnă. Adunam și mâncam coji aruncate de portocale. Rezumând, a fost o copilărie grea. La vârsta copiilor mei, eu munceam în sere, culegeam roșii, făceam lădițe, mă duceam să fac acoperișuri, garduri. Nu am avut altă șansă decât munca. Nu avea cine să-mi dea. Am zis că niciodată nu vreau să mai sufăr cum am suferit în copilărie. A fost foarte greu. La școală nu am avut posibilitate să mă duc, decât după ce m-am apucat de sport. Am devenit, fără să-mi dau seama, bun. Când am ajuns campion național, după numai șase luni de zile, nu știam ce e ăla campion național. Am văzut că toată lumea mă felicită, toată lumea îmi dă atenție. Am avut un antrenor care mi-a fost ca un tată. De acolo a pornit performanța, de acolo s-a schimbat și viața mea. Dacă mi se întâmpla ceva, fiind un copil sărac, nu puteam să spun: tati, m-a bătut ăla. Pur și simplu, te bateau de te rupeau sau învățai să te aperi. Viața te învață. A fost foarte greu, dar acum este foarte bine.
