Finalizat în anii ’60, un edificiu impunător, situat în centrul Alexandriei, reuşise să coaguleze tot ce însemna experienţă culturală la nivelul judeţului Teleorman. Vorbim despre Casa de Cultură din Alexandria.
Acolo se afla cel mai important depozit de carte din judeţ, sală de teatru, săli de repetiţii pentru actori şi muzicieni, săli de întrunire, bibliotecă şi săli de expoziţie. Dacă ar fi să privim către trecutul cultural al judeţului fără patimă, am putea constata faptul că au fost vremuri în care experienţa culturală chiar cântărea destul de greu, comunismul având, cel puţin, meritul de a forţa interesul oamenilor pentru muzică, teatru, dansuri şi tradiţii populare.
Trecerea la capitalism a venit cu o serie de procese la pachet. Sindicatele și Primăria Alexandria au intrat într-o luptă care a durat ani întregi, la finalul căreia municipalitatea spera să preia edificiul în patrimoniul local. Primarul Victor Drăguşin declara, oricui îi întreba, că are planuri mari pentru Casa de Cultură, care urma să devină un Centru al Artelor, cu săli de expoziţii, săli de repetiţii pentru artişti, sală de spectacole şi cinematograf 3D. Evident, pe fondul acţiunii în instanţă deschise de organizaţiile sindicale, visul reabilitării imediate s-a spulberat. Nu s-a întâmplat, însă, nimic nici după ce lucrurile s-au clarificat.
O vizită prin spaţiile mai puţin vizibile ale Casei de Cultură te duce cu gândul la degradare, în cea mai agresivă formă a ei… Cablurile electrice ies din pereţii plini de igrasie şi pun în pericol pe oricine ar avea imprudenţa de a le atinge, pentru că, în mod cu totul şi cu totul riscant, de curent electric e nevoie în Casa de Cultură.
Singurele momente în care se mai discută despre Casa de Cultură sunt campaniile electorale, când principalul candidat la conducerea Alexandriei revine cu eternele promisiuni despre săli de expoziții, săli de spectacole și centru al artelor. Apoi totul se uită…
De trei ani, clădirea se află în atenția Companiei Naționale de Investiții. Degeaba…
