Dacă Alexandria Egiptului și-a pierdut Biblioteca, Alexandria Teleormanului și-a pierdut… primăria. O clădire impozantă, de mare valoare istorică, a fost efectiv ștearsă de pe fața pământului, pentru că încurca unele planuri.
Ca așezare, Alexandria a evoluat destul de repede de la stadiul de dorință a unor locuitori din Zimnicea și Mavrodin la o comunitate în adevăratul sens al termenului. În Ekstrucția (actul normativ fundamental al orașului nou înființat) era specificată existența unui loc, care să poarte numele de epitropie, unde să își desfășoare activitatea epitropii și supraveghetorii. Acolo erau întocmite zapisurile sau biletele de stăpânire (actele de proprietate) și tot acolo se păstra condica loturilor de pământ cu toate informațiile legate de activitatea proprietarilor.
Epitropia a jucat rol de primărie până în anul 1864, moment din care putem vorbi despre primărie, condusă de primar, ajutat de consiliul comunal. Primul dintre primarii orașului, ales în 1864, a fost Hristache Rădoi. Și pentru că s-a constatat o degradare a clădirii în care funcționa primăria, s-a luat decizia în 1897 să se construiască un nou sediu al primăriei, pe măsura nevoilor și a aspirațiilor de dezvoltare ale orașului. Ca să ne dăm seama exact de locul unde a fost înființat acest sediu al primăriei, trebuie să mergem la intersecția străzilor Dunării cu strada Avocat Alexandru Colfescu, loc în care se află cum sediul BRD Alexandria.
Potrivit documentelor vremii, clădirea era de-a dreptul impunătoare, fațada ei cuprinzând întreaga suprafață dintre strada Dunării și strada Confederației. Într-o lucrare despre istoria județului, Corneliu Beda descrie fosta primărie a orașului în următorii termeni: „Avea o frumoasă sală de recepţie, în stil rococo, împodobită cu o galerie de tablouri ale pictorilor alexăndreni Tudor şi Ventzel”.
Parcul central de astăzi era cunoscut în acele timpuri drept Grădina Publică. Primăria era situată chiar în fața acestei Grădini Publice și se pare că dădea orașului un aspect deosebit. Apoi, în anul 1950, se schimbă destinația clădirii care devine sediul Sfatului Popular Raional, luându-se decizia ca primăria să își mute sediul pe strada 23 august.
Zece ani mai târziu, sediul cu pricina este preluat de Miliție, iar din 1968 până în 1984, anul demolării acestei construcții, în clădire au funcționat pentru anumite perioade de timp Consiliul Popular Teleorman, Atelierul de Arhitectură și Biblioteca. Actualul sediu al Primăriei a fost utilizat începând cu anul 1971, construcția clădirii pe care o cunoaștem începând în anul 1964 și fiind finalizată doi ani mai târziu.
Demolarea acestui monument istoric și arhitectural a văduvit Alexandria de o parte semnificativă a istoriei sale. Și astfel, astăzi nu mai știm ce oameni ai înființat acest oraș și care le-au fost adevăratele intenții: acela de a genera o dezvoltare rapidă și un cât mai profund spirit local. Așa că e firesc să nu mai așteptăm prea multe de la cei care ne conduc acum. Pentru că, o dată cu vechea primărie și cu trecerea în uitare a multor case boierești de o frumusețe incredibilă, Alexandria și-a pierdut identitatea și reperele. Iar fără repere și fără identitate, nimeni nu știe cu adevărat ce vrea…
