Daniel Udrescu: Dunărea are un debit scăzut pentru că barajele au avut prioritate

Există deja un cadru juridic internațional pentru Dunăre, dar el este orientat în principal spre libertatea navigației, nu spre optimizarea exploatării barajelor în perioade de secetă. Convenția de la Belgrad obligă statele dunărene să mențină sectoarele lor navigabile, să nu obstrucționeze navigația și să colaboreze în cadrul Comisiei Dunării.

Dacă secetele severe devin mai frecvente, se poate argumenta că acest cadru trebuie completat. Din punct de vedere al politicilor publice, un mecanism precum cel de mai jos ar fi fezabil:

Stabilirea unui debit minim internațional pentru navigație, sub care statele din amonte nu pot reduce suplimentar debitele prin exploatarea acumulărilor, cu excepția situațiilor de urgență.

Obligația de transparență operațională, fiecare operator de baraj publicând în timp aproape real:
- volumul din lacul de acumulare;
- debitul de intrare;
- debitul evacuat;
- justificarea eventualelor reduceri de debit.

Coordonarea exploatării barajelor, prin Comisia Dunării, astfel încât în perioadele de secetă să existe un plan comun de utilizare a rezervelor de apă, nu decizii exclusiv naționale. Convenția prevede deja consultarea Comisiei asupra lucrărilor și condițiilor de navigație, ceea ce oferă o bază instituțională pentru o cooperare mai strânsă.

Prioritizarea utilizărilor apei prin reguli convenite între state. În condiții normale, hidroenergia poate fi optimizată național. În condiții de secetă extremă, ar putea exista o ordine de priorități, de exemplu:
- alimentarea populației cu apă;
- siguranța centralelor nucleare;
- menținerea navigației internaționale;
- producția hidroenergetică.

Audit independent, realizat de o structură tehnică a Comisiei Dunării sau de un organism european, care să verifice dacă exploatarea acumulărilor respectă regulile convenite.

Model hidrologic comun, alimentat cu date în timp real din toate statele dunărene și analizat cu instrumente de inteligență artificială. Acesta ar permite separarea efectelor produse de seceta naturală de cele rezultate din modul de exploatare a acumulărilor, oferind o bază obiectivă pentru decizii și evitând disputele bazate pe presupuneri. Cercetările recente arată că modelele bazate pe AI pot integra explicit influența rezervoarelor asupra debitelor la scară largă.

Din informațiile publice disponibile nu rezultă că actuala situație a Dunării a fost provocată printr-o umplere deliberată a barajelor din amonte în detrimentul României. În schimb, este legitim să susții că lipsa transparenței și a unui mecanism comun de administrare în perioade de secetă face imposibilă verificarea obiectivă a impactului deciziilor de exploatare. Aceasta este o problemă de guvernanță internațională care poate fi abordată prin reguli mai clare și prin monitorizare comună, fără a presupune intenții care nu sunt demonstrate.