Povestirile spun că oraşul Alexandria s-a născut din pricina unui conflict, în urma căruia unii comercianţi din Mavrodin şi Zimnicea, nemulţumiţi de proprietarii moşiilor pe care îşi făceau negoţul, s-au răzvrătit căutând alt loc pentru comerţul lor. În acest scop, ei au ales locul pe care se află astăzi capitala Teleormanului, loc pe care l-au considerat cel mai potrivit pentru comerţ, ţinând seama de faptul că celelalte târguri şi oraşe, ca Giurgiu, Roşiorii de Vede şi Zimnicea, erau prea departe de această regiune plină de sate de plugari harnici şi bogaţi. Mai ales că ei aveau nevoie de o piaţă de desfacere a produselor lor și de un târg de unde să se aprovizioneze cu unelte de muncă, materiale de construcţii, îmbrăcăminte, încălţăminte etc.
Din documentele de arhivă, obținute de la muzeograful Claudiu Olaru, am aflat că la împlinirea a 100 de ani de existenţă a oraşului, în 1934, o publicistă prezenta în monografia sa starea economică a localităţii, creionând, în câteva pagini, evoluţia comerţului în Alexandria, astfel: „Cel dintâi comerţ ce s-a cunoscut, de la clădirea primei colibe în acest nou oraş, a fost cel de băuturi, deoarece în comunele vecine băuturile erau monopolizate de proprietarii moşiilor, potrivit dispoziţiilor Regulamentului Organic. Imediat după acest comerţ a urmat acela de obiecte casnice şi alimente coloniale […]. Puţin după aceasta să se înfiripe şi comerţul de vite şi cereale”.
Cel mai consistent comerţ al oraşului, adică cel de cereale, a luat avânt în anul 1882. În vederea aceasta, s-au construit magazii numeroase, au fost destinate şi cele două pieţe mari, cea de la deal şi cea de la vale, unde vinerea se organiza întotdeauna târg. Datele spun că, în general, comerțul din Alexandria a avut o perioadă de ascensiune până în anul 1900, mai cu seamă că până la data aceasta, cerealele întregii regiuni, nu aveau alt debuşeu de desfacere.
În toamna anului 1938, vechea piaţă de cereale îşi încetează activitatea, pentru ca în anul următor să înceapă transformarea ei în parc englezesc, ocazie cu care, în luna iulie 1939, se întocmeşte un plan şi se face şi o descriere a parcului ce era în curs de amenajare, documente păstrate la Biroul Judeţean Teleorman al Arhivelor Naţionale, ce prezintă următoarea situaţie: „Parcul Nou, situat în strada Carol I, se învecineşte la Răsărit cu str. Carol I, la Apus cu str. I. C. Brătianu, Miază-Zi cu b-dul I. G. Duca şi la Miază-Noapte cu Şcoala Primară Nr. 1 de băieţi. Terenul are suprafaţa de 11317 mp şi este în curs de transformare în parc englezesc. Primăria stăpâneşte acest teren din vechime, adică de la întemeierea oraşului şi a făcut parte din vechea piaţă publică denumită Filipescu, înfiinţată la întemeierea oraşului. Pe acest teren este construit în partea de răsărit, un imobil din cărămidă, compus din 2 camere şi sală, care construcţie a fost folosită de Camera de Comerţ şi Industrie T. Măgurele, ca birou al oborului de cereale, care a funcţionat pe acest teren până în toamna anului 1938, când a fost mutat în localul Oborului de vite. Această construcţie va deveni proprietatea Primăriei Alexandria în chiar anul acesta, imediat ce se va renova şi mări actuala construcţie din oborul de cereale, care este în curs de executare.”
Parcul nu a rămas, însă, în forma originală. Un plan întocmit în anul 1984 îl prezintă schimbat față de planul din 1939, adică în forma în care îl găsim şi în ziua de astăzi (cu foarte mici modificări). Și chiar dacă are în spate o istorie zbuciumată, parcul ne oferă acum un prezent verde și liniștitor, cu muzică, wi-fi și toate cele moderne.
