58 de ani s-au împlinit de la moartea unuia dintre cei mai apreciați teleormăneni, Gala Galaction, pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, la Didești, Teleorman. Preot ortodox şi profesor universitar de religie, jurnalist şi traducător, Gala Galaction a lăsat românilor una dintre cele mai mari moşteniri din literatură: traducerea Sfintei Scripturi. Lui Galaction îi aparţin și cărţile deuterocanonice, lov şi Noul Testament. Alături de prietenul său Tudor Arghezi, a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele „Cronica” şi „Spicul”, în perioada 1915-1918.

Gala Galaction a lăsat în urmă un amplu jurnal, publicat postum în trei volume. Jurnalul consemnează evenimentele şi trăirile din viaţa preotului scriitor în perioada 1898-1955 și este considerat a fi cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română. A publicat mai multe cărţi: culegerile de scrieri cu caracter publicistic şi memorialistic – O lume nouă (1919), Răboji pe bradul verde (1920), Toamne de odinioară (1924), Scrisori către Simforoza. În Pământul Făgăduinţei (1930), romanele Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933), La răspântie de veacuri (I-II, 1935), piesa de teatru Riţa Crăiţa (1942) etc. Un moment de însemnătate majoră pentru cultura românească este apariţia, în 1938, a traducerii integrale a Bibliei, realizată în colaborare cu Vasile Radu. După august 1944, a fost prezent în „Jurnalul de dimineaţă”, „Drapelul”, „Ultima oră”, „Victoria”, „Adevărul”, „Contemporanul”, „Albina”.
De-a lungul vieţii, părintele Gala Galaction a efectuat numeroase călătorii şi pelerinaje, ajungând astfel în locuri precum Ţara Sfântă, Ungaria, Italia, Grecia şi Egipt. În cele din urmă, o congestie cerebrală l-a imobilizat la pat, vreme de câţiva ani. Părintele Gala Galaction a trecut în neființă în ziua de 8 martie 1961, în Bucureşti, iar în prezent foarte puțină lume își mai amintește faptul că Teleormanul a dat și socialiști de valoare…

Atât de puțini îi venerează amintirea încât, la locul nașterii, în Didești, nimic nu mai amintește de părinte. În schimb, în capitala țării, există o Casă Memorială Gala Galaction, simplă şi cu un cadru auster, care reflectă stilul de viaţă al lui acestui literat, profesor şi academician care nu a fost niciodată înstărit.

Articolul precedentPolițiștii de la Rutiera teleormăneană ”au amendat”doamnele cu o floare
Articolul următorWeekend incendiar pentru pompierii teleormăneni