5 august 1922 este ziua în care Teleormanul și-a primit, nu cu foarte mare căldură, singura personalitate de geniu: pe Marin Preda. Obsedat încă de la o vârstă fragedă de scrieri și de cărți, pe care „probabil le visa și noaptea”, după cum atestă cei care l-au cunoscut personal, Marin Preda a purtat cu el spiritualitatea Teleormanului, chiar și după ce l-a părăsit.
În urma lui a rămas o casă memorială, unde oamenii din toată țara ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a-l înțelege mai bine pe cel mai mare scriitor român. Însă, dintr-o indiferență a familiei și autorităților, în acest moment, casa de la Siliștea Gumești stă să cadă. Dar cu lacătul la poartă, pentru că simbolul comunei Siliștea-Gumești este acum proprietate particulară. Și nu a oricui, cu a lui Marius Tucă, omul de televiziune asumându-și sarcina de a transforma locul într-un centru memorial dedicat lui Marin Preda. Însă, de la cumpărare și până acum, Marius Tucă nu prea a mai fost văzut la Siliștea Gumești.
Oamenii locului caută, însă, soluții. Din dragoste pentru Marin Preda. Și unul dintre aceștia e Dorel Petrescu din comuna Siliștea Gumești, un împătimit al scrierilor lui Marin Preda și singurul care și-a asumat responsabilitatea păstrării câtorva elemente de istorie culturală ale acestui județ sărac, mai ales spiritual. Ei bine, pentru că se ocupă de o vreme de așa-zisul Centru Memorial “Marin Preda ”, Dorel Petrescu s-a gândit că totuși se mai poate face ceva pentru salvarea memoriei celui mai mare scriitor roman. Astfel, împreună cu un tânăr din comună, a realizat o machetă care reface atmosfera din romanul Moromeții, o machetă pe care o arată cu mândrie tuturor celor care vor să o vadă.
